În secolul 1, creștinii se împărțeau în două: evrei și neevrei. Mulți creștini evrei se considerau superiori celorlalți, deoarece ei aveau Legea. Ei trăiau după o lege perfectă și erau mai buni decât ceilalți. Și această mentalitate le-a transmis-o și altora. De aceea, unii galateni voiau să intre și ei sub Lege.
Apostolul Pavel le-a spus acestora:
Galateni 4:21, NWT - Spuneți-mi, voi care vreți să fiți sub lege, nu știți ce zice Legea?
Unul dintre lucrurile pe care le spune Legea este următorul:
Galateni 4:27, NWT - Pentru că este scris: „Bucură-te, femeie sterilă, care nu naști! Izbucnește în strigăte de bucurie, femeie care n-ai durerile nașterii! Căci copiii femeii părăsite sunt mai mulți decât ai celei care are soț”.
Isaia a scris aceste cuvinte lui Israel când poporul era în exil. Ei nu ascultaseră de Dumnezeu și fuseseră tăiați de la binecuvântările Lui. Contextul acestui verset din cartea Isaia este că Israelul este ca o soție despărțită de soțul ei. În cadrul său inițial, acest citat pune în contrast condiția Israelului - o soție abandonată - cu națiunile prospere care țineau Israelul în robie.
Acest verset este o promisiune că, deși ea este abandonată, Dumnezeu totuși își va împlini promisiunile față de ea și, în cele din urmă, ea va fi prosperă în moduri pe care nu și le poate imagina.
Pavel folosește acest text pentru a-l aplica oamenilor care găsesc binecuvântarea unei relații cu Isus. Cea pustiită, spune el, va produce urmași mai mulți decât „care are soț”. El spune că atunci când suntem dispuși să riscăm să trăim durere, neputință și dezolare, Dumnezeu ne poate restaura și ne binecuvânta în moduri mult mai mari decât îi poate binecuvânta pe cei care cred că au deja adevărul sau pe cei care cred că viața lor este completă și confortabilă.
Cei care trec prin pustiirile vieții, cei care se confruntă cu adâncimea deznădejdii și a păcatului lor, sunt cei pe care Dumnezeu îi poate vindeca și binecuvânta. Cei care evită să se confrunte cu realitatea vieții lor deschid doar părți limitate din ei înșiși pentru ca Dumnezeu să-i binecuvânteze.
La martori nu ai voie să te confrunți cu realitatea vieții. Ai voie să vorbești despre relele din afara organizației, dar nu despre cele dinăuntru. Multor martori le este frică chiar și să se gândească la aceste lucruri, deoarece sunt învățați că Satan le dă aceste gânduri.
Înainte să fii martor ai fost rău. După ce devii martor, trebuie să fii perfect. "Adevărul" te-a schimbat. Greșelile personale și viciile trebuie să le ascunzi, că dacă nu, atunci ești o eroare a organizației perfecte.
Deci, cum ne place să trăim, în sclavie sau în libertate?
Galateni 4:26 - Însă Ierusalimul de sus este liber și este mama noastră.
Sursa imaginii: pixabay.com
Adaugă comentariu nou